Hey,
In postarea aceasta am simtit sa scriu despre o balanta in ceea ce priveste experienta reality show-ului " Mireasa pentru fiul meu".
Voi incerca sa scriu dupa trei luni si jumatate ce anume am realizat in urma participarii la aceast concurs, ce am facut in aceste trei luni si jumatate, ce am descoperit la mine in cele doua zeci si opt de saptamani pe care le-am petrecut inchis intr-o casa intesata cu camere, care inregistrau 24/7. Voi incerca sa mai dezbat ce am realizat in ultimul an ca este cel mai important in viata si pe ce anume m-am axat cu adevarat dupa ce am parasit emisiunea.
In urmatoarea postare voi descrie cum am ajuns sa particip la acest reality show, care iti schimba viata (daca este sa amintesc sloganul emisiunii). Insa daca fac o analiza a concurentilor care au fost in editiile trecute si cu o analiza a situatiilor financiare a celor din sezon cu mine (care au fost eliminati), imi dau seama ca nu prea iti schimba viata intr-un mod radical. Eu sunt de parere ca majoritatea celor care participa spera la o viata mai buna (profesional, financiar, social, sentimental) si de aceea se inscriu. Multi dintre ei nu au curajul sa mearga la casting-urile propriu-zise sau pur si simplu prin stilul de viata nu isi permit sa renunte pe o perioada nedeterminata la viata lor de dinainte. Dupa cele 28 de saptamani petrecute in "casa" si alte 14 saptamani in libertate nu am realizat nimic palpabil, ma refer profesional sau sentimental. Castigul cu adevarat a fost acela de-a cunoaste oameni minunati si de calitate. Am legat prietenii cu aceste fiinte care sunt in diverse colturi ale tarii si chiar ale lumii, sunt oameni modesti care rezoneaza cu mine si exista un schimb echitabil intre noi.
In cele 14 saptamani de cand am parasit concursul nu m-am axat decat pe un obiectiv. Principalul obiectiv nefiind unu de a ma realiza pe plan profesional sau sa fac cat mai multi bani. Obiectivul este unul paradoxal luand in calcul ca eu nu m-am inscris la emisiune sa imi gasesc jumatatea, cu atat mai putin sa ma insor. Nu am spus niciodata in emisiunea sau producatorilor la casting ca am venit pentru chestiuni sentimentale, avand conceptia ca am doua maini si doua picioare, in concluzie pot cuceri o fata si fara ajutorul unei emisiuni. Insa acesta a fost principalul obiectiv, sa o gasesc pe EA. Sa incep o relatie stabila, care daca merge ok de ce nu sa se cuantifice si cu o casatorie. Mi-am dat seama ca de fapt cea mai importanta pentru mine este iubirea si nu valorile materiale. Mi-am dat seama ca de fapt niciodata nu m-au interesat banii cu adevarat si ca din adolescenta pun adevarat accent pe iubire. O fi oare o compensare a dragostei neimpartasite in copilarie si acum o caut in femeile din viata mea? Posibil. Am realizat ca de fapt familia este cea mai importanta, ca ea iti da satisfactii cu adevarat, chiar si cu momentele mai putin relaxante ale ei. Pot sa-mi imaginez ca familia este mai importanta decat cateva milioane de euro in cont. Ca adevarata realizarea in viata omului este o familie sanatoasa din punct de vedere psihic si fizic. Va spun acestea din tot felul de experiente, observatii si povestiri de-a lungul celor 26 de ani ai mei. Cred ca cu cat avansezi in varsta si cu cat nu ti-ai realizat o familie sanatoasa, cu atat devii mai nefericit. Un om de succes, cu faima, multi bani, o viata luxoasa, nu are cum sa fie fericit la o varsta la care ajungea acasa si nu exista un copil care sa-i sara in brate si sa-i spuna tati/mami.
Este atat de greu sa gasesti pe cineva care sa rezoneze cu adevarat cu tine, este atat de greu sa gasesti acea jumatate cu adevarat. Persoana care sa te sune pur si simplu si sa te intrebe daca ai mancat la pranz. Unora dintre voi poate li se pare deplasat sa fiti intrebat daca ati mancat sau chiar sunt stresati de aceasta intrebare, ai lor ii intreaba tot timpul. Aceste lucruri minore le apreciezi cu adevarat atunci cand nu le ai, cand mananci ,nu stiu cati ani, singur realizezi ce important este sa mananci cu cineva care timpul sa fie magic. Aceste chestiuni nu le pot inlocui banii sau faima! Uff, cred ca sunt prea pretentios si nu stiu de ce...
Am avut un deadline in ceea ce priveste o relatie care a fost depasit. Am jurat ca pana cand nu voi avea o femeie care sa-mi placa cu adevarat, langa mine, nu ma intereseaza aspectele financiare sau profesionale. Crezand ca din punct de vedere psihic si ca divinitate vor fi mai usor de indeplinit daca nu voi mai fi singur si de la sine (crezand in legea atractie si in cauza si efect).
Am baut deja jumatate de sticla de vin rosu, este trecut de doua dimineata si mai am o gramada de lucruri de impartasit.
Va urma partea a 2-a.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu